Incă o zi în care simt că îmi lipseşte ceva dar...nu ştiu ce.
Este ciudat. Sunt ca un nou-născut care plânge,dar fără să ştie de ce.
Mă simt dezorientată şi mult prea plictisită de toate.
Ştiu că nu e o senzaţie tocmai potrivită pentru o adolescentă de 16 ani,dar asta este ceea ce simt.
Vreau să ies din monotonia asta zilnică în care am intrat de ceva vreme.
Vreau vremurile bune înapoi în care care hoinăream non-stop,în care făcem prostii necontrolate şi nenumărate compromisuri,în care ţipam ca nebuna pe străzi,şi când ceilalţi îmi puteau citi fericirea din ochi.
Îmi e dor de tot ce simţeam şi prin diferitele anturaje în care intram.
De fapt... Cred că îmi lipsesc clipele de neuitat petrecute alături de persoane atât de speciale...
Mi.e dor de tot ce înseamnă TRECUT,chiar dacă am avut parte şi de multe momente urâte...
Mi.e dor de tot,şi dacă aş putea da timpul înapoi,aş face.o fără să ezit vre.un moment.
Chiar dacă viaţa mi.a rezervat multe,şi ştiu că aşa va fi şi pe viitor,niciodată n.am să uit de unde am plecat.
Niciodată n.am să.mi uit prietenii şi clipele ireversibile petrecute alături de ei.
N I C I O D A T Ă .
Chiar dacă timpul va acoperi cu praf aceste amintiri,în inima mea vor rămâne intacte şi de neînlocuit.
Te-ai gândit vreodată,într-un moment de sinceritate cu tine însuşi dacă dorinţele tale măreţe pot rănii pe cei care te vor lângă ei , şi de care ai nevoie ?
Mda,nici eu.
Dar poate că a venit şi rândul meu să spun : "Îmi pare rău ! ".
Poate că pentru tine sunt o persoană importantă,de care-ţi pasă câtuşi de puţin... Dar, înţelege-mă...încă n-am învăţat cum să-ţi mulţumesc.
Sunt asemenea unei inconştiente care trece pe lângă fericire fără să-i pese...
Ştiu că probleme apar mereu,pentru că,cu,sau fără voinţa mea,greşesc.
Greşesc pentru că sunt om,nu sunt o păpuşă sau o marionetă care să se mişte după cum vor alţii.
Însă,vreau zâmbetul tău,vreau să te ştiu fericit. Să străluceşti , iar eu voi fi acolo , lângă tine , într-un colţ oferindu-ţi căldura şi înţelegerea de care ai nevoie.
Eşti prietenul meu.
Eşti unul dintre cei care mă ascultă,mă sfătuieşte,MĂ IUBEŞTE !
Tu mă accepţi întotdeauna aşa cum sunt,şi îmi suporţi toanele.
Se spune că prietenia nu există.
Se spune că sentimentele sunt doar cuvinte ce nu pot fi demonstrate existând doar ipoteze , dar nu şi concluzii.
Ei bine, noi am distrus acest mit,impunându-ne propiile legi şi limite.
TE IUBESC!
Hm,e ciudat.
E ciudat cum poţi visa la un moment ce crezi că-ţi va schimba viaţa,si dintr-o dată ajungi să-ţi dai seama că ai visat prea mult şi ai trăit prea puţin.
E ciudat cum ai curajul de a spune "Te iubesc" , fără a şti măcar cui i te adresezi.
E trist când vezi că cineva e în stare să renunţe la tot ce are, doar pentru un sărut...
E dureros să vezi cum o fată plânge într-un legăn ce scârţâie obosit după o iubire imaginară...
E absurd să crezi că "speranţa moare ultima" când tu şti că nu ai primit niciodată o speranţă..sau dacă ai primit a fost doar o simplă amăgire.
E inexplicabil cum iubirea poate schimba un COPIL în OM MARE.
E ciudat cum toate se întâplă prea repede şi totuşi prea încet.
E ciudat pentru că...suferinţa ţine o veşnicie , iar fericirea... O ZI .
Familie ...
Un cuvânt pe care daca o tin tot asa,o sa ajung sa-l urasc .
Nimeni din "perfecta mea familie " nu se gândeste si la sentimente mele,la ceea ce simt eu ...
Nu se gândesc ca sunt si eu un simplu copil?
Cât sa mai suport?
Câta ura si suferinta sa mai strâng în suflet?
Dar nu .. cine sa se gandeasca si la biata proasta? Ea sta,si îsi plânge singura de mila...
Câta nevoie as avea de-o mama si de-un tata care sa ma înteleaga..
De ce nu pot sa am si eu familia la care tot visez de ani buni?
Mii de gânduri am acum în minte si mii de sentimeste îmi inunda inima.
Simt cum as vrea sa "erup" precum un vulcan, dar mai bine tac..Asa cum am facut-o ani buni, si am reusit,asa am sa fac si de acum încolo ...
Numai ca sper sa nu devin o persoana plina de ura,de sentimente ascunse si negative fata de "familia " mea.
Mi-a pus o data o persoana întrebarea " Daca ai putea sa-ti schimbi famillia, ai face-o? " . Aceasta întrebare a venit tocmai dupa o cearta aprinsa cu ai mei. Atunci am zis "DAAA ! " .
Hm,poate ca nu as fi în stare sa o schimb dar cu siguranta as face muuulte schimbari..As începe prin a-l schimba pe acela ce se presupune ca-mi e TATA. Acest personaj din viata mea pe care am simtit de nenumarate ori ca il urasc. Ca îl urasc nespus de mult .. Nu pot spune de cate ori m-a facut sa ma simt ca un NIMENI .. de cate ori am plâns într-un colt singuratic fara ca nimeni sa ma vada..de cate ori mi.am înnecat amarul în cateva sticle de bere..de cate ori am crezut ca moartea ar fi singurul remediu de a scapa de curma suferinta ce ma apasa... Mi-as schimba sora,care nu stie altceva decât sa ma faca sa sufar, sa ma înfunde si mai mult în fata lor,care arunca cu pietre în mine de câte ori are ocazia..
La mama ar fi putine de schimbat... Înca nu stie cât o iubesc si o apreciez,si poate de aceea , cuvintele ei sunt cele mai dure si mai sfâsiitoare pentru mine..
Uneori stau si ma gândesc ... CE PUTERE CIUDATA SE OPUNE FERICIRII MELE?
Prieteni...
Am trecut prin fel de fel de anturaje,am cunoscut multă lume,şi poate din firea mea exagerat de prietenoasă şi sociabilă, mi-am făcut mulţi prieteni.
Dar,aşa de repede cum i-am dobândit,cu aceeaşi rapiditate i-am şi pierdut.
Dacă mă întrebi acum câţi prieteni am îţi răspund : " Mulţi." . Dar dacă mă întrebi : " Câţi prieteni adevăraţi ai ? " Îţi răspund scurt şi ferm : " Foarte puţini " . Una din această categorie,este Tedd,my twin,sora care oricine şi.ar dori-o.
Ea este singura care a avut răbdarea,şi "cuvintele magice" la ea atunci când viaţa mi-a întors spatele şi aveam atâta nevoie de o vorbă bună şi un suflet cald alături de mine.
Am greşit de atâtea ori în faţa ei încât las capul plecat numai când mă gândesc la asta .
Alături de ea am descoperit prietenia adevărată , pură , dezinteresată,de care aveam atâta nevoie şi pe care o aşteptam de atâta timp şi care întârzia să apară.
Cu ea râd ore în şir , cu ea petrec ore- şir la telefon şi pe mess, cu ea aş vorbi încontinuu. Simt că de ea nu aş putea să mă satur niciodată.
Ei îi pot spune orice,oricând , fără să-mi fie teamă că va râde de mine.e mereu acolo când am nevoie de ea,nu ştiu de unde apare dar e omu' potrivit la momentu ' potrivit.
Cu ea împart oricd,chiar şi visele.
Ea este totul pentru mine şi o iubesc nespus de mult.
Ea mă ajută să rămân acelaşi copil,cu sufletul neatins de durere şi îmi aminteşte mereu că există ceva bun în viaţa asta de rahat.
Ea este EA,ESTE A MEA,ŞI VA FI MEREU!
Micuţo,te iubesc!
You're my heart,my soul,my life,MY EVERYTHING ! <3
Azi...
Azi îmi e dor de time mai mult ca niciodată... Poate că de aceea scriu aceste rânduri... Nu te-am văzut de o săptămână,dar parcă nu aş mai fi făcut.o de o veşnicie... Chiar nu ştiu de ce te iubesc atât... Nici eu nu.mi explic... Mi.ai intrat încetul cu încetul în suflet până ai reuşit să.mi domini întreaga inimă.
Doar privirea ta blândă şi inocentă,şi acel zâmbet atât de diferit şi special mă mai pot sustrage din lumea asta plină de nedreptăţi şi sentimente negative.
Când sunt în preajma ta aş vrea ca acele clipe de extaz să fie interminabile. Îmi pare atât de rău că n-a fost sortit să te cunosc mai devreme... Dar cu toate astea,îi mulţumesc lui Dumnezeu că mi.a fost dat să te cunosc şi să ajung să te iubesc atât de mult. În momentul de faţă eşti tot ce am mai bun în suflet,în inima şi în gândurile mele.
TE IUBESC!
