Nimeni din "perfecta mea familie " nu se gândeste si la sentimente mele,la ceea ce simt eu ...
Nu se gândesc ca sunt si eu un simplu copil?
Cât sa mai suport?
Câta ura si suferinta sa mai strâng în suflet?
Dar nu .. cine sa se gandeasca si la biata proasta? Ea sta,si îsi plânge singura de mila...
Câta nevoie as avea de-o mama si de-un tata care sa ma înteleaga..
De ce nu pot sa am si eu familia la care tot visez de ani buni?
Mii de gânduri am acum în minte si mii de sentimeste îmi inunda inima.
Simt cum as vrea sa "erup" precum un vulcan, dar mai bine tac..Asa cum am facut-o ani buni, si am reusit,asa am sa fac si de acum încolo ...
Numai ca sper sa nu devin o persoana plina de ura,de sentimente ascunse si negative fata de "familia " mea.
Mi-a pus o data o persoana întrebarea " Daca ai putea sa-ti schimbi famillia, ai face-o? " . Aceasta întrebare a venit tocmai dupa o cearta aprinsa cu ai mei. Atunci am zis "DAAA ! " .
Hm,poate ca nu as fi în stare sa o schimb dar cu siguranta as face muuulte schimbari..As începe prin a-l schimba pe acela ce se presupune ca-mi e TATA. Acest personaj din viata mea pe care am simtit de nenumarate ori ca il urasc. Ca îl urasc nespus de mult .. Nu pot spune de cate ori m-a facut sa ma simt ca un NIMENI .. de cate ori am plâns într-un colt singuratic fara ca nimeni sa ma vada..de cate ori mi.am înnecat amarul în cateva sticle de bere..de cate ori am crezut ca moartea ar fi singurul remediu de a scapa de curma suferinta ce ma apasa... Mi-as schimba sora,care nu stie altceva decât sa ma faca sa sufar, sa ma înfunde si mai mult în fata lor,care arunca cu pietre în mine de câte ori are ocazia..
La mama ar fi putine de schimbat... Înca nu stie cât o iubesc si o apreciez,si poate de aceea , cuvintele ei sunt cele mai dure si mai sfâsiitoare pentru mine..
Uneori stau si ma gândesc ... CE PUTERE CIUDATA SE OPUNE FERICIRII MELE?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu